De aproape 7 luni sunt fericita cu mine..mai mult sau mai putin. Adica reusesc din ce in se mai mult sa ma pun pe picioare si sa apreciez ce si cine sunt. Da, stiu ca trebuie sa imi organizez timpul mai bine pentru a avea timp de muzica si pentru a reusi sa imi schimb stilul de viata usor apatic si lenes. Dar ce stiu este ca acum sunt pe drumul cel bun si voi ajunge unde imi doresc pentru ca pot si sunt capabila de tot ce imi propun.
De 4 luni sunt fericita cu el ..iubesc si sunt iubita si nimic nu ar putea sa mearga mai bine. Ba da, mint, ar fi si mai bine daca nu am fi despartiti de o calatorie de 1 ora jumate. Dar nu imi fac probleme nici aici pentru ca am invatat sa imi traiesc relatia azi si sa nu imi mai fac griji pentru scenarii posibile in viitorul apropiat si cel indepartat. am locuit si impreuna o perioada, ii cunosc si parinti, am plecat in vacanta, m-a invatat sa iubesc cum nu credeam ca este posibil. Ma uit in ochii lui si simt ca sunt acasa in siguranta.
Zambesc mai mult si respir un aer mult mai curat. E asa de bine
